Poza de deasupra nu este nici de departe una reușită. E strâmbă, e focusată prost, nu se înțelege mare lucru, sunt doar niște blocuri, nu? De ce aș deschide un articol despre Stockholm cu așa ceva? Sigur am avut chestii mai mișto de pozat pe acolo.
Din păcate, skillurile mele fotografice nu sunt strălucite nici atunci când sunt perfect trează, cu atât mai puțin când sunt somnambulă.
Mai deschideți o dată poza. A fost realizată la 02:37. Da, am scris bine, 02:37 AM. În miezul nopții. Fix înainte să răsară soarele.
***
Am promis că revin cu follow-up după mini-vacanța din Stockholm, dacă tot am sris despre așteptările cu care am plecat acolo.
M-am întors în țară la fel cum mă întorc după toate vizitele în orașe mai civilizate: iritată. Din ce în ce mai iritată și frustrată. Nu pot să înțeleg de ce la alții se poate și la noi nu.
Câteva din atuurile pentru care m-aș muta acolo oricând:
Poluarea
Lipsa ei, mai exact.
De la aeroport până în oraș am făcut 80 de minute, timp în care în stânga-dreapta, oriunde m-aș fi uitat, vedeam doar verde. Multe păduri, unele în vârstă, altele proaspăt plantate, multe zone agricole, dar nici măcar metru pătrat care să nu fie rămas nefolosit.
Oamenii ăștia trăiesc într-un mare parc natural: au 30% zonă verde și 30% apă. Orașul este așezat pe insulițe, pe un lac care se intersectează cu Marea Baltică. Totul este verde, este plin de parcuri, în orice direcție ai merge îți va lua sub 1 minut până vei da de un parc. În spatele blocurilor aveau tot felul de grădini cu foișor, cu mese scoase afară, cu șezlonguri.
Au păsări peste tot, de la pescăruși la tot felul de rațe și bibilici care se plimbă pe lângă tine prin oraș (Doru cred că ar fi ultra fericit acolo). În București mai ai norocul să le auzi doar pe la 4-5 dimineață, înainte să înceapă forfota.
***
Primul lucru care te lovește: numărul mic al mașinilor de pe străzi. Mai că te întrebi dacă i-a lovit zombie apocalypse.
Au luat toate măsurile posibile pentru a tăia folosirea mașinilor, de la taxe pentru a tranzita orașul, costuri foarte mari pentru parcatul în oraș etc. În același timp, multe din aceste taxe nu se aplică celor care au mașină electrică.
Nu că ai simți nevoia să ai mașină personală, ai multe alte metode de deplasare:
***
Apa lor este motiv de mândrie, fiind de o calitate foarte bună. Mă refer la apa de la robinet – am aflat după câteva zile că pot să o beau liniștită și nu este nevoie să cumpăr apă îmbuteliată, așa cum sunt obișnuită.
Din acest motiv o și găsești la liber peste tot, la orice cafenea, restaurant sau shaormerie. Îți poți face refill gratuit cu apă oricât de des vrei.
***
Poluarea fonică este inexistentă. Realizezi cât de obositor este zgomotul de fond existent în permanență în București doar atunci când ajungi într-un oraș unde e liniște. Claxoane, mașini care demarează în forță sau dau muzica la maxim, tramvaie deplasându-se pe linii proaste, oameni care țipă pe stradă etc – n-am mai auzit nimic din toate astea. Mă rog, cu mici excepții la ultimul punct, cu scandalul pe stradă, dar explic la final la ce mă refer.
Cash vs Card
N-am avut nevoie de cash, totul se plătește cu cardul acolo, ba chiar este încurajat. Suedezii și-au pus în gând să renunțe complet la orice înseamnă cash, iar ultimele statistici pe țara lor arătau că doar 20% din plăți mai sunt făcute astfel.
La plata cu cardul ne-a schimbat banii din lei în Euro și după aia în coroane, toate astea la un curs valutar mai avantajos decât dacă am fi lucrat cu cash.
Până și la unele wc-uri publice puteai plăti cu cardul. Contactless.
Transportul în comun tot cu cardul l-am plătit, în afară de biletele pentru autobuzul de la aeroport în oraș, pe care le-am luat online și am putut plăti prin PayPal.
Da, asta înseamnă că totul este fiscalizat.
Naturalețea sportului
Suedezii sunt toți super fit. La ei, precum în multe alte țări din nord-vestul Europei, este cel mai natural lucru să faci sport. Poți vedea la orice oră din zi și noapte oameni de toate vârstele care fac sport. Și când zic toate vârstele, mă refer inclusiv la oameni de vârsta străbunicilor voștri.
Alergarea și ciclismul sunt cele mai populare, însă au și săli de fitness, terenuri de baschet și altele.
***
Maratonul Stockholm se ține anual din 1979, la sfârșitul lunii mai / începutul lui iunie, și participă peste 18.000 de oameni. Și da, trece prin tot centrul. De două ori.
Încă o chestie interesantă: se ține sâmbăta. În mod normal, maratoanele orașelor (inclusiv cel al Bucureștiului) se țin duminică dimineață, pentru a avea un impact cât mai redus asupra traficului.
Zilele lungi de vară
Am ajuns în Stockholm la fix pentru una din cele mai mari sărbători ale lor: Midsommar, care se ține în weekendul de după solstițiul de vară. Oamenii petreceau la greu cu ocazia celor mai lungi zile de vară.
Teoretic, soarele apune pe la 22 și răsare pe la 3 și ceva. Practic, n-am avut parte deloc de noapte cât am stat acolo. Apunea soarele, urma un crepuscul precum cel din poza de la începutul articolului și era lumină constant până pe la 3, când răsărea soarele și te orbea.
Am avut draperii la cameră cât să fac beznă complet, însă n-am profitat de ele. Din cauză că în ziua plecării a început să-mi răsară măseaua de minte, n-am avut cum să mă bucur de prea mult somn.
Am profitat de orele alea de lumină și am stat pe străzi până târziu în noapte. Singurul dezavantaj e că iarna se inversează situația.
***
Am plecat de la cele 40 de grade din București și mă așteptam să facem frigul pe acolo. Până acum, experiențele mele cu țările nordice vizitate în mijlocul verii m-au trimis în primele magazine răsărite în drum, după pulovere și geacă.
De data asta am avut noroc și am prins 30 de grade Celsius, ceea ce presupun că suedezii considerau a fi caniculă. A urmat o zi în care dimineața a plouat și a fost mai frig (22-23), însă în rest a fost soare și peste 25 de grade.
Copii, bătrâni, handicapați
Este unul dintre cele mai prietenoase orașe când vine vorba de mobilitatea acestor categorii.
Nu existau mașini parcate pe trotuar, să nu ai loc să treci de ele cu un cărucior. Comparați asta cu Bucureștiul, unde nu ai loc să mergi pe trotuar nici măcar ca pieton și ești nevoit să o iei pe carosbil.
Absolut peste tot erau rampe de acces.
Toate băile erau construite astfel încât să fie loc pentru o persoană în scaun cu rotile + una care să dirijeze acel scaun.
Și foarte mulți copii, copii peste tot, toată lumea avea copii. Cumva este normal, orașul este extrem de prietenos cu viitorii părinți, este încurajată natalitatea.
Da, au și puncte slabe
Pentru că pe acolo nu aleargă câinii cu covrigi în coadă și nici nu curge aur la robinet, era imposibil să nu găsesc și un punct slab al acestui oraș: romii. Da, romii, pe care îți este imposibil să-i ratezi.
Îi găseai cerșind la fiecare ieșire de metrou, fiecare supermarket, uneori inclusiv în metrou. A scris și Cabral despre asta în 2014, dar nu mă așteptam să fie atât de rău.
Ok, nu erau la fel de agasanți precum cei de acasă, dar tot erau precum nuca în perete în peisaj. Cu basmale, fuste largi și înflorate, erau singurele grupuri gălăgioase, care făceau încontinuu scandal în mijlocul străzii.
Nu i-am auzit să vorbească română, dar oricum suedezii nu fac diferența între romi și români, pentru ei este același lucru. Presupun că mulți chiar erau veniți din România.
Iar din câte am înțeles de la localnici, ei consideră că este exclusiv vina altor țări că n-au reușit să-i integreze, să-i ajute, și cumva și-au asumat această misiune.
Suedia este printre ultimele țări scandinave în care cerșitul n-a fost interzis.
Pe refugiați nu i-am văzut. Dacă existau, înseamnă că i-au ascuns integrat bine de tot, fiindcă am bătut orașul ăla de la un capăt la altul și nu am ochit vreunul (și nici orașul nu este foarte mare). Sau i-or fi dus în alte orașe.
***
Bineînțeles, sunt sigură că orașul mai are multe alte puncte forte / slabe, însă astea mi-au atras mie atenția în această scurtă vacanță. Fiecare cu nevoile și interesele lui, nu?
Am încercat să vă fac o imagine de ansamblu, mai am de povestit și despre altele. Revin cu articole punctuale (precum cel despre expoziția lui Nick Brandt – Inherit the Dust).
Vă las cu o galerie foto între timp:
