M-am trezit azi dimineață super panicată. Am visat că mi-am uitat acasă echipamentul de alergat, adidași, tot. Încercam să o sun pe Carmen Rusu, care încă nu plecase din București, s-o rog să treacă ea pe la mine și să mi le aducă. Între timp, Carmen Albișteanu dădea autografe și se poza cu lume la pasta party.
Nu e prima oară când am coșmaruri legate de alergat. Luna trecută am visat că eram într-o cursă de 67 de kilometri în jurul unui lac glaciar. Iar prin martie, când de abia începusem să alerg mai serios cu Radu, am visat că eram la un semi-maraton prin munți, antrenament înainte de cel de la București, și că m-au sabotat organizatorii, m-am rătăcit prin pădure, trebuia să înot prin mare până la o insulă. Și sigur au mai fost și altele, pe care nu mi le amintesc acum.
Mâine dimineață o să alerg la Ștafeta Carpaților, eveniment organizat de DHL și care sărbătorește 10 ani de la prima ediție. De data asta, încasările vor merge la Comitetul Paralimpic, pentru a susține atleții paralimpici și drumul lor la Jocurile Olimpice de la Rio. Dacă doriți să ajutați și voi, puteți afla mai multe de pe site-ul oficial, MaratonDHL.ro.
Nu voi participa la maraton fiindcă încă nu sunt la nivelul ăla, să fiu în stare să alerg 42 de kilometri, așa că the safest choice a fost să mă înscriu tot la semi (21 de km). Voi alerga pe traseul Predeal (Unitatea Militară) – Pârâul Rece – cetatea Râșnov împreună cu Carmenele mele din vis, Alin aka Pandutzu, Alex Tunaru și Vlad.
Am mai prins puțin curaj după semi-maratonul de la București. Dacă acum o lună mi-era frică de faptul că nu voi reuși să alerg până la capăt cei 21 de kilometri, de data asta mi-e frică de urși și fulgere. Mnoh, fiecare cu panicile lui. 
Sper ca Accuweather să se înșele și de data asta cu prognoza de furtună.
P.S. după ceremonia de final va fi concert Smiley în Poiana Brașov, pe platoul de la Stâna Turistică, cel mai probabil în jur de 18:00.
