Siemens Race 2012 la final

Ultima saptamana mi-am petrecut-o prin tara in cadrul Siemens Race, parcurgand aproape 1800 de km intre 17 orase. Cristina Bazavan mi-a fost colega de echipa, clasandu-ne (cu chiu, cu vai laughing ) pe locul 3.

Ne-am atins insa scopul pe care ni l-am propus de la bun inceput: ne-am distrat maxim! M-am dat pentru prima oara pe tiroliana in Parc Aventura (de unde m-am ales si cu ditamai colectia primavara-vara de vanatai), tot pentru prima oara am fost la karting (direct pe pista de profesionisti big grin la Bacau – Selena Club), am mituit pe cei de pe Facebook cu beri ca sa fie pe faza si sa ne raspunda la quizurile pe care le aveam, am alergat de nebuna dupa indicii la un ‘treasure hunt’ intr-o cladire din centrul Brasovului, am stresat lumea la greu ca sa strangem cat mai multe share-uri la poze… iar pana am reusit sa ne obisnuim cu ritmul competitiei si cu toate probele astea, s-a si terminat concursul si a trebuit sa ne intoarcem acasa! Dintre cele 5 echipe de bloggeri, echipa Artistilor (adica Razvan BB si Alex Mazilu) ne-a batut cu brio si a castigat cu mare diferenta de punctaj, noi fiind la mica distanta de celelalte echipe (pe final aveam cam cate un punct diferenta intre noi, deci lupta era stransa…sareau scantei happy ).

——————–

Pe langa toata distractia asta, scopul nostru a fost de a scoate in evidenta misiunea Siemens: desi inca sunt cunoscuti pentru telefoane sau masini de spalat, ei de fapt se ocupa de realizarea unor tehnologii / solutii de dezvoltare urbana sustenabila / durabila (pe infrastructura, energie, medicina), care sa fie compatibile cu mediul inconjurator.

Sa va explic: startul cursei s-a dat de la sediul nou FAN Courier, situat pe soseaua de centura Bucuresti (aproape de iesirea pe Bd Pipera). Acolo a fost inaugurata in toamna anului trecut cea mai mare banda de sortare din Romania, care ‘rezolva’ pana la 9000 de colete/ora! Cele mai multe colete (70%) ajung in 20 de orase, pentru care au fost realizate compartimente speciale. A urmat o vizita la Gara Grivita, ocazie cu care am aflat ca cele 120 de trenuri ‘Sageata Albastra’ au fost realizate de Siemens.

Din Bucuresti am plecat direct la Craiova, unde am putut vedea unul dintre cele mai vechi ecografe din tara (mai “vechi” decat mine, fiind adus in 1987 laughing ) – si cel mai performant, la vremea aceea. Fiind vorba de perioada comunista, a reusit sa fie introdus sub pretextul ca este de ajutor in fabrica. Dupa aceea am vazut si cel mai nou si cel mai performant ecograf: modelul ACU SON S2000, care costa aproximativ 300.000 Euro. In prezent mai exista unul singur la o clinica privata din Bucuresti, iar pe cele din Europa le poti numara pe degetele de la o mana. Ecograful nu este deloc intruziv (zero radiatii) si realizeaza o scanare volumetrica (reconstructie 3D a sanului). Tot marca Siemens.

Daca ramanem pe partea asta de medicina, trebuie sa va povestesc si cum la Iasi am fost la institutul de boli cardio-vasculare, unde am avut ocazia de a vedea cel mai performant CT (Computer Tomograf) din lume – unul care are cea mai mica rata de radiatii. In valoare de 3-4 milioane de Euro, zici ca era scos direct din Dr House / Grey’s Anatomy! La fel de impresionant era si doctorul chirurg care ni l-a prezentat si cu care am fi stat toata ziua de vorba (nu ne-am putut mira cum de n-a plecat inca din tara…astfel de oameni merita promovati, astea sunt adevaratele noastre valori care merita sa fie modele pentru generatiile viitoare).

Alte obiective pe care le-am vizitat: Centrala Electrica de Termoficare (CET) Govora, unde unul din filtrele de la cazan a fost modernizat de Siemens, impotriva poluarii cu oxizi de azot si dioxid de sulf, si fabrica de ciment HOLCIM, unde tot Siemens a modernizat morile de ciment.

Pentru mine insa, cea mai impresionanta vizita a fost cea de la Arcelor Mittal (ex SIDEX), care ocupa o suprafata cam cat jumatate din Galati, fiind cel mai mare combinat siderurgic din Romania. Dupa ce ni s-a facut la intrare instructia privind siguranta noastra si am fost echipati cu toate chestiile posibile de protectie, ne-am suit in masina (intreg locul ala este imens, n-ai cum altfel sa te deplasezi) si am mers la Furnalul nr. 5 – acesta a fost redeschis in toamna anului trecut, dupa ce timp de 2 ani s-a lucrat la modernizarea sa, investitia ridicandu-se la peste 80 de milioane Euro. Tin sa spun ca intreg peisajul de acolo e apocaliptic, taman bun de platou pentru filme – totul este automatizat, treceau pe langa noi trenuri comandate de la distanta care transportau materiale… Tarsaindu-mi picioarele protejate de ditamai bocancii (erau nr. 42 – cam mari pentru cineva care poarta 35), am urcat cu greu scarile pana la furnal, unde am avut impresia ca am nimerit direct langa un vulcan: vedeam otelul scurgandu-se in fata noastra la temperaturi de ~1800 grade Celsius, scantei de siliciu… Cea mai ciudata experienta insa a fost chiar langa “cuptor” – acesta avea in jurul sau numeroase “robinete” prin care puteai vedea inauntru, unde erau toate arderile, si era ca si cum ai fi privit prin gaura cheii direct in iad. Si daca nu era indeajuns de panicant, dupa aceea am vazut cum este turnata zgura si transportata mai departe, ocazie cu care am aflat ca o singura picatura poate trece prin trei oameni. Nu stiu cum rezista acolo angajatii, ca noi parca deja respiram greu dupa doar vreo ora.

——————–

Revenind insa la lucruri mai frumoase, nu pot sa nu mentionez si cateva momente de retardare maxima, precum cele in care GPS-urile noastre, batute’n cap de soare, ne aterizau direct in niste infundaturi / culturi de ceapa sau cartofi ale unor oameni. laughing Imaginati-va: 6 masini branduite Siemens Race, 13 oameni minunati care stateau si se uitau ca prostii unii la altii. laughing (asta cu oamenii minunati e un fel de inside joke, in fiecare seara dadea cineva pe Facebook ca *e la masa cu 12 oameni minunati*).

La un moment dat Razvan, care conducea in fata noastra, si-a transformat iPhone-ul in post de radio iar noi am gasit cum sa-i zicem sa schimbe piesele: daca-i dadeam un flash insemna ca ne place piesa, doua flashuri -> “schimb-o!”, trei flashuri -> “horror!!!”.

Am avut si concurs de gatit la Vaslui, unde, in ciuda faptului ca stiu sa fac doar popcorn si sandwichuri, am reusit sa iau 4 puncte din 5. big grin Cu o wanna-be salata greceasca, ce-i drept.

In penultima zi, undeva intre Galati si Gura Ialomitei, am mers pe un drum paralel pe care am mai fost anul trecut in decembrie si tineam minte ca e ok… ce-i drept, a fost foarte ok, liber de treceau numai carute si iezi pe el laughing (vedeti ca are Mazilu o poza misto). N-am avut deloc probleme pana la ultimii 3 kilometri, cand a trebuit sa ocolim satul Luciu direct prin papusoi, fiindca drumul principal era in lucru. laughing De altfel, cam toate orasele prin care am trecut erau in lucru, in special Iasi – un mare santier in care nici macar semafoarele nu functionau, plin de localnici deprimati (nu vad alt motiv pentru care ar traversa atat de linistiti prin locuri periculoase). Fiind plina campanie electorala, nu exista satulet in care sa nu ti se faca rau la vederea a zeci de bannere cu slogane penibile.

——————–

Traseul parcurs: Bucuresti – Craiova – Govora – Campulung Muscel – Brasov – Targul Secuiesc – Bacau – Iasi – Vaslui – Galati – Gura Ialomitei – Constanta – Bucuresti…in total aproape 1800 de km. Am condus un Renault Megane – Olympic special edition, disel (dci), motor 1.5, am avut cutie automata si trapa, per total m-am inteles foarte bine cu ea. Consuma cam 6.5 in afara si 7.5 in oras. Mi-a luat totusi ceva timp pana m-am obisnuit cu toate butoanele pe care le are, am descoperit tarziu telecomanda pentru sistemul de navigatie integrat in bord si inca nu mi-am dat seama cum se seteaza pilotul automat sau cum se inchid doar din telecomanda geamurile dupa ce ies din masina. laughing

——————–

In final as dori sa le multumesc sustinatorilor nostri (in weekendul asta anuntam cine a castigat un eBook Reader! si berile alea cel mai probabil le vom da maine seara, o sa anuntam pe Facebook exact unde/cum/cand). Multe multumiri si celorlalti participanti, fiindca nu prea au fost probe la care sa trecem fara sa fim ajutate. laughing Mai ales ca mereu aveam probleme cu tehnologia: niciodata nu aveam baterie, mi s-a busit incarcatorul la telefon (nici macar ala de la masina nu mai dorea sa-si faca treaba), ba nu mergea netu’, tot felul de erori cretine etc. Tot la capitolul multumiri trebuie sa-i mentionez pe Dan Santimbreanu, Andreea Marinescu, Cristina Marcu, Carmen Macovei, Andreea Bituleanu si Mirela Pitu – de la Siemens si Pi2 PR, care au avut grija de noi si au facut tot posibilul sa iasa totul frumos. Felicitari pentru campanie!

——————–

Colega mea a scris in fiecare zi foarte frumos despre toate aceste experiente si oamenii intalniti, puteti citi AICI toate articolele ei, iar la Razvan gasiti materiale video foarte misto. Alte articole + foto (am imprumutat si eu cateva pentru a ilustra postul asta) vedeti la Alex Mazilu, Razvan Pascu, Alex Negrea, Adi Ciubotaru, Marius Sescu, Dan Dragomir, Andrei Crivat.

P.S. maine dimineata sunt invitata impreuna cu Cristina la matinalul Digi 24 TV, pentru a povesti despre aceasta experienta, sa stiti sa va uitati. happy Puteti urmari si live pe net, pe site-ul lor.


telefoane

6 Comments

Leave a Reply